In ultima vreme am tot avut dezbateri pe tema sistemului de invatamant romanesc, daca isi face el treaba sau nu. Din pacate, de fiecare data, concluzia a fost cam aceeasi: sunt multe lipsuri, iar el esueaza in a pregati, tinerii pentru piata muncii, pentru viata reala in general.

Si sunt perfect de acord cu aceasta concluzie: institutiile de invatamant ar trebui sa acorde o mai mare importanta activitatilor practice si sa implice elevii / studentii in proiecte cu rezultate palpabile (nu proiecte “academice” care nu vor fi niciodata implementate); ceea ce se preda ar trebui sa fie teorii / idei / informatii de actualitate, adaptate ultimelor descoperiri / realitati / intamplari, si nu chestii perimate care, in fond, nu mai sunt de niciun folos. Multe ar trebui schimbate si scoala ar trebui sa pregateasca tinerii pentru viata reala, pentru ce ii asteapta “afara”, nu sa le creeze o bula de sticla “academica” care ii dezorienteaza si le ingreuneaza procesul de adaptare la cerintele cotidiene si la cele ale pietei muncii. Si apropo de asta, imi place initiativa unei scoli din America care a introdus inca din clasa a sasea cursuri de “digital literacy” (articolul poate fi citit aici) prin care ii pregateste pe adolescenti pentru realitatea zilelor noastre, realitate in care Google si retelele sociale au o importanta covarsitoare: informatiile personale care ajung online ne pot “bantui” toata viata.

Practic, scoala a creat o retea sociala interna in care elevii pot experimenta si invata din propriile greseli intr-un mediu sigur, fara ca aceste greseli sa aiba repercursiuni (activitatea inregistrata de retea este arhivata, iar “urmele digitale” ale elevilor sterse). Astfel, elevii inteleg mai bine si de la varste fragede problemele care apar in “viata digitala”: audiente nedorite, imposibilitatea de a sterge definitiv informatii puse online, usurinta cu care orice poate fi copiat si folosit de oricine vrea asta, cum anumite informatii pot fi folosite impotriva celui care le-a furnizat din naivitate sau dintr-un avant “de a impartasi”, falsele impresii create de mediile digitale etc.

Oare scoala romaneasca va avea o asemenea inititiva? Se va adapta ea realitatii?

Anunțuri