Visul meu a fost sa fac gimnastica. Iubeam sportul asta, eram (si inca sunt) foarte flexibila, ma simteam bine numai cand stateam cat mai contorsionata, reuseam sa fac spagatul, roata si cosuletul fara niciun efort si mai atrageam si invidii. :)) O adoram pe Gina Gogean, iar in timpul campionatelor eram lipita de televizor.

Asta pana pe la 9 ani, cand mi-am dat seama ca nu mai am nicio sansa sa ma apuc de gimnastica (era prea tarziu) si, in plus, nici nu eram dispusa sa ma mut singura la Onesti sau Deva. Asa ca am inceput sa fac balet. Mi-a placut si ma descurcam – chiar am avut si cateva spectacole. Apoi,… apoi nu mai stiu ce s-a intamplat, stiu doar ca la un moment dat nu am mai facut balet.

Privind retrospectiv, acum imi pare rau ca sportul nu s-a mai numarat printre pasiuni si printre activitatile mele principale asa cum se intampla pana pe la 9 ani. Sportul a devenit o activitate secundara pentru care nu-mi prea mai gasesc timp, desi mereu imi propun asta.

Pentru voi ce inseamna sportul?

Si pentru ca intotdeauna e mai fun atunci cand sunt auzite mai multe povesti / pareri, ii voi provoca pe unii dintre voi sa scrie pe blogurile lor despre ce inseamna sportul pentru ei. Leapsa merge catre Oana Kovacs, Serban Paun si Bogdan Dascalescu.