Pentru ca in postul anterior ii multumeam lui Mario Barangea pentru ca mi-a dat convingerea ca trebuie sa scriu, vreau sa va povestesc putin despre seminarul lui de scriere creativa. Din punctul meu de vedere, lucrul cel mai important pe care il inveti aici este faptul ca toti suntem creativi si toti putem scrie. Singurul obstacol care ne impiedica sa ne descoperim creativitatea si sa scriem (sau pur si simplu sa cream chestii) se afla doar in mintea noastra: este o bariera psihologica pusa acolo de noi si doar noi o putem ridica.

Si pentru ca sunt in curs de a ridica de tot aceasta bariera, sa va arat ce a iesit la suprafata in cadrul seminarului de scriere creativa, atunci cand am primit cerinta de a scrie un text cu titlul Primul sarut:

„Cu inocenta se iau de mana. Alearga in multimea zumzaitoare care a iesit dupa o lunga si apasatoare iarna sa ia o gura de aer. Totul in jur e agitatie. Zgomot. Mult zgomot. Multe voci – fiecare are de impartasit ceva sau de vibrat odata cu razele de soare; dar tot acest vacarm incepe sa paleasca usor, usor… este estompat de ei.

Este estompat de atingerea lor. De fapt, nu de atingere, ci de consecintele unirii respiratiei si salivei lor. Emotiile ii inunda si ii paralizeaza. Bataile celor doua inimi canta la unison si se aud asemeni unei orgi intr-o catedrala. Sangele curge grabit si starea de euforie pare a fi starea naturala. E o ciudata senzatie de liniste intensa. De liniste agitata, traita la maxim. De paralizie a universului, cu doua exceptii: inima si sangele – izvoarele vietii. Cand ele incremenesc nimic nu mai conteaza. E finalul.”

Anunțuri