Ca sa raspund provocarii  Alexandrei, am cautat MTV’s European Top 20 din saptamana in care m-am nascut si mi-am ales 3 favorite:

#1 Eurythmics – Don’t Ask Me Why

 

#2 Roxette – Listen to Your Heart

 

#3 Jimmy Sommerville & June Miles-Kingston – Comment Te Dire Adieu

Saptamana care tocmai a trecut a fost pentru mine una foarte ocupata, agitata, obositoare dar, in acelasi timp, foarte interesanta si placuta. Am participat la Netcamp, la a treia sesiune a LEADERS Education, la trainingul Leading Teams, Managing Success al lui Jim Bagnola, la conferinta Happy Projects ‘11 organizata de Roland Gareis si la The Power of Storytelling, conferinta organizata de cei de la Decat o Revista – si uite asa nu am mai reusit sa scriu nimic pe blog; dar pentru ca am auzit si vazut lucruri care m-au inspirat, pentru ca mi-au fost reaminte sau confirmate unele lucruri pe care le gandeam sau stiam, voi face o scurta trecere in revista a lor.

Am realizat ca ceea ce invat la master (Managementul Proiectelor) chiar ma ajuta: in realizarea unui proiect, in realizarea unei noi afaceri trebuie sa pleci mereu de la o problema. Prin ceea ce faci tu trebuie sa rezolvi o problema, trebuie sa aduci valoare, sa fii original sau sa oferi o interpretare  originala a unor lucruri deja stiute. Altfel spus, sa fii creativ si sa muncesti mult. Da, sa muncesti mult pentru ca nu iti va fi usor sa realizezi ce ti-ai propus, nu iti va fi usor sa rezisti tentatiei de a renunta atunci cand vor aparea probleme aparent de nerezolvat si atunci cand cei din jur nu te vor sustine, ba din contra, iti vor spune ca muncesti degeaba si ca nu poti ajunge acolo unde vrei tu. Si nu e asa! Poti ajunge exact acolo unde vrei tu. Trebuie sa iti doresti, sa fii perseverent si sa muncesti. Si inca ceva: invata sa accepti esecul si sa-ti schimbi perspectiva negativa asupra lui – orice infrangere este ocazia perfecta sa inveti sa ajungi mai aproape de succes. De ce? Simplu, pentru ca, asa cum spuneam odata pe Facebook, „Dintr-o relatie esuata inveti mai multe decat dintr-una care functioneaza perfect: relatia esuata te face sa-ti pui intrebari; cand totul merge bine nimeni nu se intreaba „oare de ce?”. In cazul carierei sau al unui proiect / afaceri situatia este similara: ceva nu a mers bine – faci eforturi sa intelegi ce s-a intamplat, de ce nu ai obtinut rezultatele pe care le-ai asteptat si inveti din greseli;  ai un succes neasteptat – te bucuri de el, dar ti-e mai greu (desi nu imposibil) sa tragi niste invataminte din el.

Nu sustin ca ar trebui sa cauti esecul (desi mi se pare inevitabil in cele mai multe cazuri), ci ca atunci cand ai o infrangere, ia lucrurile bune din ea si nu mai repeta greselile. Insista pana cand reusesti, dar nu uita ca cel mai usor iti va fi atunci cand vei munci cu pasiune si cu daruire pentru ca ii vei inspira si pe altii facandu-i sa te urmeze. Iar echipa, puterea si energia echipei sunt foarte importante! Ai nevoie de ele pentru a reusi, ai nevoie de o retea care sa te sustina si de o echipa care sa munceasca alaturi de tine. Ai nevoie de feedback, fie el pozitiv sau negativ, asa ca invata sa ceri si sa dai feedback!

Apropo de inspiratie: mi-am propus ca pe acest blog sa scriu numai despre lucrurile care ma inspira, care imi plac si care nasc o energie pozitiva in mine in ideea ca, cel mai probabil, se vor gasi oameni care vor rezona cu mine si pe care ii voi ajuta astfel sa zambeasca si sa se simta inspirati. Asta ma motiveaza sa scriu si, tocmai de aceea, o surpriza pe care am primit-o de ziua mea a fost speciala si m-a bucurat foarte mult: o colega din scoala generala cu care nu am mai vorbit de aproape 10 ani mi-a trimis un mesaj pe Facebook in care imi ura „La multi ani” si imi spunea „profit sa-ti spun ca sper sa continui activitatea pe care ai inceput-o pe blogul tau. Scrii grozav si prin lucrurile care te inspira pe tine, devii o sursa de inspiratie”. Multumesc mult, Georgiana!

Revenind la nevoia de a avea o echipa, am inteles mai multe lucruri: nu prea poti face nimic de unul singur pentru ca ai nevoie de oameni cu care sa discuti ideile tale pentru a le perfectiona, pentru ca ai nevoie de oameni care sa te ajute in ceea ce faci (nu ai cum sa le stii pe toate, nu?) si pentru  ca trebuie sa fie cineva care sa se asigure ca ramai ancorat in realitate; energia echipei (fie ea pozitiva sau negativa) influenteaza enorm activitatea pe care ea o desfasoara  si rezultatele sale (pentru a ni se demonstra asta am facut un exercitiu pe care imi vine greu sa-l explic in scris, dar pe care pot sa-l arat doritorilor).

Tot in aceasta saptamana, mi s-a reamintit de puterea pe care o au povestile, indiferent de varsta si de mediul in care sunt acestea transmise: povestile ne unesc, povestile ne provoaca imaginatia, ele ne fac sa intelegem mai usor concepte complexe sau intamplari reale, greu de urmarit. Povestile ne fac viata mai frumoasa si ne dau o stare de bine. Povestile stau drept exemplu al celor care urmaresc sa creeze lucruri minunate, si  nu au ca scop principal banii. Si asta cred ca e un lucru esential: atunci cand faci ceva, fa-l din toata inima, doreste-ti sa-l faci cat mai bine, doreste-ti sa faci un lucru minunat si nu sa faci bani. Banii vor veni si ei, trebuie doar sa ai rabdare. Nu fi disperat (sau cel putin nu o arata), fii deschis la nou, multumeste intotdeauna pentru ajutorul primit si nu uita sa respecti o anumita etica; gandeste pe termen lung, fa lucruri sustenabile pentru ca si cei care vor veni dupa tine sa aiba de ce sa se bucure. Cu alte cuvinte, nu fi egoist, impartaseste lucrurile frumoase cu ceilalti si incearca sa contribui la binele comunitatii din care faci parte!

Cred ca toti ar trebui sa ne dorim sa fim, in primul rand, oameni buni si apoi buni profesionisti. Sa inveti sa fii om in adevaratul sens al cuvantului e mai greu; sa inveti sa fii profesionist (sa ai cunostintele tehnice necesare) e din ce in ce mai usor in ziua de azi cand accesul la informatie e la un click distanta.

sursa imagine

Sunt 3 lucruri fara de care nu plec de acasa: iPhone-ul, Kindle-ul si TicToc-ul. Cu toate 3 am o legatura speciala :)) (da, sunt omul care tine mult la lucrurile sale care devin ceva mai mult decat simple lucruri).

iPhone-ul cred ca nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare.

Kindle-ul este biblioteca mea (din geanta) conectata la Internet. Pentru ca iubesc sa citesc, pentru ca iubesc gadgeturile si tot ce inseamna online sau digital, pentru ca mi-este peste mana sa caut carti in librarii/biblioteci si pentru ca timpul petrecut in mijloacele de transport in comun (sau asteptandu-le) mi se pare irosit, mi-am comandat Kindle-ul. Il am din februarie si de atunci nu ma mai dezlipesc de el: fie ca e vorba de carti, articole de pe site-uri (toate articolele mi le trimit in Evernote) sau bloguri (pentru ele folosesc Google Reader). Da, pentru o persoana ca mine, Kindle-ul este genial!

Tictoc-ul este mp3 player-ul meu minimalist si foarte dragut: este extrem mic si usor, are un singur buton si opereaza pe baza fortei gravitationale (recunoaste miscarile, directia si orientarea lor). Daca vedeti pe cineva scuturand o chestie mica de la care pleaca niste casti sa stiti ca nu e nebun, ci probabil are un Tictoc si vrea sa stie cum se cheama o melodie sau sa schimbe play mode-ul (Fast, slow, Shuffle sau Normal). Evident, Tictoc-ul mi se pare adorabil!

Voi aveti lucruri de care sunteti foarte atasati?

Zilele trecute am urmarit un scurt video pe TED.com, un video despre seringi si despre pericolul pe care il reprezinta acestea pentru societate. Da, reprezinta un pericol pentru ca de multe ori seringile sunt refolosite in ciuda faptului ca ele ar trebui sa fie de unica folosinta pentru a preveni transmiterea de diverse boli de la un pacient la altul.

Marc Koska prezinta cateva situatii (neasteptate pentru mine) in care copiii se joaca cu seringi refolosite sau le colecteaza pentru a le recicla, momente in care, evident, se pot imbolnavi. Dar cel mai socant mi s-a parut faptul ca astfel de seringi refolosite sunt vandute in apropierea scolilor, impreuna cu alte jucarii (!!!), iar copii beau apa din ele, inconstienti fiind de pericolele la care se expun.

Solutia gasita de speaker pentru aceasta situatie e cum nu se poate mai simpla si mai putin costisitoare: dupa prima utilizare, tija seringii se rupe, impiedicand astfel refolosirea ei.

Inevitabil, imi pun o intrebare: de ce nu s-a implementat acest model de seringa pana acum (filmuletul fiind din 2009)? Mda, probabil pentru controlul populatiei, ceea ce mi se pare destul de trist – faptul ca o mana de oameni are puterea de a decide soarte a alte milioane printr-un lucru aparent minor: nu razboi, nu criza, doar niste simple seringi.

Mai jos, filmuletul despre care va ziceam:

Si pentru ca vreau ca pe blog sa scriu despre lucruri care ma inspira, si nu despre lucruri care ma intristeaza, voi lasa teoria conspiratiei deoparte. Prefer sa ma concentrez asupra partii video-ului care imi da energie pozitiva: de cele mai multe ori, solutiile se afla chiar sub nasul nostru. Sunt simple si ieftine. Noi ne complicam, noi cautam solutii complexe pentru ca suntem tributari unei gandiri ineficiente si paguboase potrivit careia complexitatea este superioara simplitatii, iar, in realitate, treburile stau exact invers!

De cate ori nu ai refuzat o idee sau o solutie tocmai pentru ca era prea simpla? De cate ori nu ai stiut sa apreciezi simplitatea in goana dupa lucruri elaborate ca, mai apoi, sa regreti?

Din pacate, mie mi s-a intamplat de multe ori. Sper ca lucrurile sa se schimbe.

*desenul imi apartine

Ieri, impreuna cu echipa Internship 2.0, am lansat un proiect foarte drag mie: Dascali minunati, va multumim! Este un proiect care urmareste sa stranga gandurile frumoase indreptate spre dascalii care ne-au invatat, indrumat, ajutat si inspirat. Este ocazia de a arata ca invatamantul romanesc are si oameni valorosi care merita apreciati si care merita sa li se multumeasca.

Eu i-am multumit unui profesor din facultate: Este profesorul care m-a făcut să mă duc cu cel mai mare drag la toate cursurile sale în ciuda faptului că erau seara târziu, după un alt curs de la care trebuia să alerg la propriu pentru a ajunge la timp. De ce făceam asta? Pentru că este un profesor deosebit: el nu predă, nu spune teorii, ci spune povești care ascund teorii în spatele lor. El nu o face pe profesorul atotștiutor care are întotdeauna dreptate, ci este înțelegător și își susține studenții. (textul integral al scrisorii il gasiti aici).

Sunt curioasa, Carmen, Claudiu, Florin si Stefan, voi carui dascal ii multumiti pentru ceea ce sunteti azi? Si de ce ii multumiti?

In ultima vreme am tot avut dezbateri pe tema sistemului de invatamant romanesc, daca isi face el treaba sau nu. Din pacate, de fiecare data, concluzia a fost cam aceeasi: sunt multe lipsuri, iar el esueaza in a pregati, tinerii pentru piata muncii, pentru viata reala in general.

Si sunt perfect de acord cu aceasta concluzie: institutiile de invatamant ar trebui sa acorde o mai mare importanta activitatilor practice si sa implice elevii / studentii in proiecte cu rezultate palpabile (nu proiecte “academice” care nu vor fi niciodata implementate); ceea ce se preda ar trebui sa fie teorii / idei / informatii de actualitate, adaptate ultimelor descoperiri / realitati / intamplari, si nu chestii perimate care, in fond, nu mai sunt de niciun folos. Multe ar trebui schimbate si scoala ar trebui sa pregateasca tinerii pentru viata reala, pentru ce ii asteapta “afara”, nu sa le creeze o bula de sticla “academica” care ii dezorienteaza si le ingreuneaza procesul de adaptare la cerintele cotidiene si la cele ale pietei muncii. Si apropo de asta, imi place initiativa unei scoli din America care a introdus inca din clasa a sasea cursuri de “digital literacy” (articolul poate fi citit aici) prin care ii pregateste pe adolescenti pentru realitatea zilelor noastre, realitate in care Google si retelele sociale au o importanta covarsitoare: informatiile personale care ajung online ne pot “bantui” toata viata.

Practic, scoala a creat o retea sociala interna in care elevii pot experimenta si invata din propriile greseli intr-un mediu sigur, fara ca aceste greseli sa aiba repercursiuni (activitatea inregistrata de retea este arhivata, iar “urmele digitale” ale elevilor sterse). Astfel, elevii inteleg mai bine si de la varste fragede problemele care apar in “viata digitala”: audiente nedorite, imposibilitatea de a sterge definitiv informatii puse online, usurinta cu care orice poate fi copiat si folosit de oricine vrea asta, cum anumite informatii pot fi folosite impotriva celui care le-a furnizat din naivitate sau dintr-un avant “de a impartasi”, falsele impresii create de mediile digitale etc.

Oare scoala romaneasca va avea o asemenea inititiva? Se va adapta ea realitatii?

Serios, ce reprezinta banii pentru tine? Acorda-ti cateva clipe si gandeste-te.

Acum sa-ti spun o intrebare: sunt ei un mijloc sau un scop? Fiecare va avea propriul raspuns si propria motivatie; niciunul gresit, niciuna falsa.

Evident ca si eu am un raspuns la intrebarea asta: banii sunt un mijloc. Nu vreau sa am cat mai multi, nu vreau sa muncesc o viata intreaga 18 ore pe zi ca sa strang milioane si milioane. Nu vreau sa fac multi bani ca apoi sa ii dau pe medicamente (de multe ori ajungi sa te imbolnavesti in goana dupa bani), sa nu am timp sa ma “bucur” de ei sau sa nu am cu cine.

Da, vreau sa am bani; nu multi, ci atatia cat sa-mi permita confortul de a face ce-mi place, de a petrece timp cu cei dragi si de a mai avea timp si pentru mine. Si o sa am🙂

P.S.: Stii de ce e bine sa-ti pui intrebarea asta? Pentru ca, de cele mai multe ori, rutina zilnica ne face sa uitam care ne sunt obiectivele si ce vrem cu adevarat; pentru ca de multe ori ajungem sa fim niste roboti care muncim… care DOAR muncim fara sa ne mai bucuram de nimic. Si e trist.

Da, inceputul este cel mai greu. Este partea decisiva: ideea va deveni realitate sau nu.

Sa ai idei nu e greu. Idei avem tot timpul. Mai bune sau mai proaste. Geniale sau penibile. Idei avem.

Punerea lor in practica (primul cuvant, prima caramida, prima schita insotita de machete) sau trecerea de la imaterial la palpabil este cea mai dificila. Iti este frica de necunoscut, iesi din zona de confort si nu iti place, dar, odata luat startul, totul incepe sa se transforme: imposibilul devine accesibil, idea initiala este imbogatita, monstrii devin mici gandaci, iar tu te simtim muuuult mai bine. Prima victorie!

Ea va fi urmata de multe alte mici victorii ale unor razboaie cu tine, cu altii sau cu lucruri care nu depind de tine, razboaie care te antreneaza pentru victoria finala: confirmarea faptului ca necunoscutul are un pret mare, dar un castig si mai mare.

Da, cel mai greu e sa incepi. Si asta e inceputul:

Imi place sa desenez, sa mazgalesc si sa scriu tot felul de chestii pe unde apuc si pe ce apuc. Asa ca, de-a lungul timpului, mi-am tot luat lucruri pe care / cu care sa fac asta: de la pixuri care mai de care mai deosebite (ciudate dupa altii :)) ), markere sau alte instrumente de scris, la agende, tableta grafica si whiteboard. Dar, acum ceva vreme am descoperit the thing: vopseaua care poate transforma orice in suprafata de desenat ce poate fi stearsa! Genial!

Vopseaua vine in mai multe culori, se cheama Ideapaint si clar e un must have pentru o persoana ca mine! Exista o singura problema: inca nu am o casa ai carui pereti sa-i transform in imense suprafete de desenat. 😦

De-a lungul timpului, am tot participat pe la seminarii si workshopuri unde am auzit destul de des replica “Dar eu nu sunt creativ(a)”. Si de fiecare data m-am gandit “Cum poti sa te limitezi intr-atat de mult? Toti suntem creativi!”

Da, toti ne nastem creativi, toti stim si putem fi creativi, insa doar putini o fac. De ce? Pentru ca au impresia ca e ceva doar pentru cei “alesi”, pentru ca ei cred ca a fi creativ este egal cu a picta, sculpta si canta si… cam atat. Si nu, nu e asa: poti fi creativ in orice domeniu si la orice varsta. Trebuie doar sa crezi in tine, sa nu iti impui limite, sa crezi in ceea ce faci si sa nu te temi de greseli. Asuma-ti riscuri, fii pasionat, alege caile neasteptate si descopera-te!

Ce inseamna sa fii creativ? Asa cum este spus si in filmuletul de mai jos*(pe care il stiu de aproape un an si pe care il urmaresc de fiecare data cu emotie si placere), a fi creativ inseamna sa faci ceva de valoare, fie el mare sau mic, dar ceva nou, diferit; ceva care surprinde, care te pune pe ganduri, ceva care te face sa zambesti. Cu alte cuvinte, ceva care te aduce mai aproape de fericire.

Si pentru ca ai nevoie de resurse constante pentru a fi creativ, va arat un filmulet foarte drag mie pe tema asta:

.

*nu reusesc sa fac embed code-ul de pe Vimeo sa mearga.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri au apreciat asta: